Teatrul 'Maria Filotti' - Premierele asa cum au fost
- La o fotografie
- În loc de argument
- Maria Filotti, Doamnă a teatrului românesc
- Addenda la “Antigona”- Miracolul grecesc este, mai întâi, miracolul teatrului
- Fănuş Neagu- un dramaturg neinseriabil cu vocaţia visului şi a iubiriii
LA O FOTOGRAFIE
Rare sunt vederile dedicate Brăilei care să nu includă Piaţa Traian, reper identitar al oraşului de aproape două secole. Ilustratele „au înregistrat” Biserica Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavril”, veche de aproximativ 250 de ani, monument istoric, singura biserică ortodoxă fără turle din România, grupul statuar Traian (1906), ceasul monumental (1909), Marele Hotel Francez, devenit Muzeul Brăilei, şi , pe latura de vest, clădirea Teatrului „Maria Filotti”.
Carte de vizită a urbei, Teatrul este prezentat cu mândrie tuturor personalităţilor române şi străine care poposesc în municipiul nostru, monument arhitectonic inclus în albumul UNESCO. Clădirea datează din anii 1840 şi a purtat de-a lungul timpului denumiri ca: Teatrul Rally, Teatrul Regal, Teatrul Comunal, Teatrul de Stat, din 1969 primind numele marii artiste de sorginte brăileană Maria Filotti. Ultima restaurare a clădirii (1980-1988), arhitecţi Viorel Oproescu , Doina Juncu şi colectivul de artişti plastici condus de Virgil Mihăescu, distins pentru această remarcabilă operă cu Premiul Academiei , a adus numeroase îmbunătăţiri cu elemente de stucatură, pictură, vitralii şi candelabre.
Totalizând o suprafaţă de peste 5000 m.p., edificiul restaurat se constituie din componente de mare valoare artistică:
- holul monumental , aureolat de un fascinant vitraliu (autor Virgil Mihăescu), scările pe trei nivele , flancate de baluştri din marmură albă de Ruşchiţa;
- 3 foaiere, dintre care unul este punct muzeistic al teatrului brăilean;
- covoare manuale, reprezentând plafonul foaierului mare, adevărată
feerie de stucatură;
- sala de spectacol (370 de locuri) , o nepreţuită bijuterie, în care se
distinge bogăţia de picturi şi basoreliefuri ale plafonului , din care coboară, ca o floare, candelabrul supraetajat (800 kg), compus din 150 de braţe şi 1000 ace şi frunze de cristal.
- cortina (autor Val Munteanu) , metaforă a Brăilei, ochii Chirei
Chiralina , cu flori şi holde, cu corăbii, efluviu artistic încorporat cu fir de aur, de argint şi de mătase în peste 800 de nuanţe;
- sala de conferinţe şi recepţii (150 locuri);
- sala Studio (100 locuri) .
Piaţa, numită iniţial, după hramul bisericii, “Sfinţii Arhangheli, a purtat apoi denumirea de Rally, cum se vede şi pe ilustraţia copertei I. Rally fusese primul proprietar al hanului de pe locul teatrului de astăzi, care data din anii 1840 şi care arsese la incendiul din 1859. Reconstruită, clădirea va cunoaşte numeroase transformări, intrând în stăpânirea lui Dumitru Ionescu, mare filantrop, care o va dărui “comunei”. De atunci, Teatrul Rally, devenit Regal, după spectacolul dat în onarea M.S. Domnul Carol în 1878, se va numi Comunal iar piaţa va primi numele donatorului – Dumitru Ionescu, aşa cum dovedesc numeroase vederi, care, pe frontispiciul clădirii, aveau înscris:”Proprietatea Dumitru Ionescu”.
Puţini însă dintre brăileni mai ştiu de filantropul Dumitru Ionescu, cel care a înzestrat “comuna”, al cărei primar a fost, cu numeroase valori. Pentru merite deosebite ca “părinte al urbei”, în octombrie 1909, Regele Carol I i-a conferit Ordinul “Coroana României” în grad de comandor (Dosar 25/1909, Fond Primăria). Numele pieţei i se dăduse însă pentru calitatea de filantrop, pe care, cu recunoştinţă, o reamintim brăilenilor din generaţia actuală, aşa cum apare ea consemnată în testament, din care spicuim daniile oferite oraşului său.
Dumnezeu să-mi ajute şi să mă lumineze a face numai bine şi cât mai bine, patriei şi neamului meu.
Eu, Dumitru Ionescu, român din părinţi, tatăl Ioan Neagu Ghelase şi mama Ilinca, născută Nicolae Brebenel, români din neam de neam, născut în Brăila, în anul 1846, Iunie 24, ajuns la vârsta, când calea cea mai lungă ce am trecut, e în urma mea, iar cât va mai fi înaintea mea, va fi cât mai scurtă şi nesigură. M-am gândit adesea la viaţa mea, ce am avut-o până astăzi, robit în munci neîntrerupte, de la cea mai fragedă vârstă, plină de multe griji şi nelipsită de amărăciuni şi un dor de mult s-a născut şi s-a sădit adânc în sufletul şi inima mea, dorul de a fi cât mai folositor altora, patriei şi neamului meu, râvnind să las un exemplu bun în mijlocul celora cu care am trăit.
Neavând copii, nici legitimi, nici naturali, neavând părinţi în viaţă, nici fraţi sau surori, şi nici nepoţi de la aceştia, n-am nici un moştenitor apropiat, care cu drepturi s-ar putea împotrivi hotărârii mele, atât în viaţă, cât şi după moartea mea, la modul destinării, ce o fac prin acest testament averii mele, această avere fiind numai fructul muncii mele îndelungate şi cinstite, traiului cumpătat şi abţinerii de la orice vicii, în tot timpul cât am trăit.
Fiind în deplină putere de raţiune şi convingere, dominat numai de nestrămutata mea voinţă de bine.
Astăzi, 21 noiembrie 1910, hotărăsc prin acest testament modul întrebuinţării averii mele, agonisită cu ajutorul lui Dumnezeu, precum urmează:
După moartea mea, las legatară universală a întregii mele averi
Primăria oraşului Brăila, în următoarea cuprindere, cu anumite condiţiuni şi sarcini şi anume;
- Legatara mea va ceda …(soţiei, rudelor, nepoţilor, verilor, mătuşilor, unchilor… etc)…,…,
- Pentru interesul public hotărăsc şi dispun următoarele:
- Pentru reconstruirea din nou a Bisericii din Piaţa Sfinţii Arhangheli din oraşul Brăila, care va fi pe viitor catedrală a oraşului, în perpetuitate, las suma de 300.000 (trei sute de mii) lei, cu condiţiunea de a avea pe viitor, după reconstruire, hramul Sfântul Dumitru şi ca construirea să înceapă imediat după doi ani cel mai târziu de la moartea mea, aşezându-se clădirea în centrul Pieţei Sfinţii Arhangheli;
- Se va destina din venitul legatului meu, câte trei mii lei anual, o bursă cu care se va trimite pe rând pe termen de trei ani, pentru terminarea studiilor teologice şi mai ales studiul artei oratorice bisericeşti, la o universitate teologică din străinătate, câte un tânăr absolvent al facultăţii noastre de teologie…, român de origine creştin ortodox…;
- Se va da ca ajutor Şcoalei de Cântăreţi bisericeşti instituită de P.S. Episcopul Eparhiei Dunării de Jos la Galaţi suma de 2.000 lei din venitul fondului donaţiei pe cât timp va funcţiona;
- Las ca ajutor de perpetuitate pentru îmbunătăţirea şi instruirea corului bisericesc din Brăila… câte 3.000 lei anual etc.
- Se va construi în oraşul Brăila un spital de naşteri şi pentru boli de copii…, spitalul se va instala pe locul ce-l am în Piaţa Nordului din acest oraş, în mărime de 750 stânjeni… şi va purta numele “Dumitru şi Elena Ionescu”. Pentru întreţinerea acestui spital ca plată de medici, hrană şi serviciu, se va da din venitul legatului meu câte 20.000 lei anual şi se va mări proporţional cu numărul populaţiunii spitalului;
- Se va înfiinţa o Şcoală pentru copii mici până la 8 ani, de ambele sexe (Grădiniţă de Copii), unde se vor primi copii fără mijloace, în mod gratuit;
- Se va da în fiecare an zece burse la Şcoala de Meserii din Brăila la copii de săteni din judeţul Brăila, câte 400 lei bursa, în total 4.000 lei…,
- Bibliotecii Comunale, i se va da câte 1.000 lei anual pentru cumpărarea de cărţi;
- Se va da Societăţii “Ajutorul copiilor săraci” la studiu în Brăila, încă 10.000 de lei, să se dea şi ajutor de cărţi şi haine la cei lipsiţi de mijloace şi cei mai meritoşi şcolari…,
- Se vor distribui ajutoare la săracii din oraşul Brăila, lemne şi pâine de Crăciun şi de Paşti, câte 1000 de lei […]
Pentru îndeplinirea acestui legat, testamentul prevedea o avere considerabilă, din care extragem doar două articole:
V Imobilul din str. Cojocari ce poartă numele Grădina Paradis (pe locul căruia s-a ridicat Palatul Lyra – n.n.)
XII. Imobilul din Brăila ce poartă numele Proprietatea Dumitru Ionescu, fostă Rally, Piaţa Sfinţii Arhangheli, str. Regală şi str. Polonă, în care se află astăzi Teatru, Hotel, Club, Restaurant, Cinematograf, Berărie, Cofetărie, Arenă de Vară şi mai multe Prăvălii, având instalaţie electrică cu Uzină proprie. Mobilier complet în Teatru, Club, Restaurant, Berărie, Cofetărie, Hotel, Arenă de Vară, Cinematograf etc. [E vorba deci nu doar de localul de astăzi al teatrului, ci şi de colţul dintre străzile Galaţi şi Polonă, cu sediul Centrului de Creaţie şi cu alte firme particulare.]
Marele filantrop şi donator Dumitru Ionescu îşi încheie astfel testamentul:
Celor ce m-au iubit, recunoştinţa mea! Celor ce m-au urât, iertarea mea şi rugămintea mea de a mă ierta şi ei pentru oricât le-am greşit în viaţă!
Celor ce se vor folosi de ajutorul ce las prin acest legat, le recomand din inimă iubirea de dreptate şi adevăr şi mai presus aplicaţiune la muncă neîntreruptă şi cinstită, căci numai în aceasta eu am găsit mai multă mulţumire în viaţa mea.
Este o profesiune de credinţă înălţătoare, care poate fi îndemn şi exemplu pentru toţi contemporanii noştri cu dare de mână şi care astăzi nu se mai numesc filantropi, ci sponsori.